Reforma lui Bolojan în comuna Bătrâna: O Provocare pentru Administrația Locală
Într-o Românie în care reforma administrativă este un subiect fierbinte, comuna Bătrâna din județul Hunedoara, care numără doar 87 de locuitori, devine un exemplu emblematic al contradicțiilor existente în sistemul public. Primarul Ciprian Pascotesc se confruntă cu o dilemă acută: cum să implementeze planurile de concediere anunțate de liderii coaliției, care preconizează o reducere de 10% din posturile ocupate în primării, în condițiile în care administrația locală este deja subdimensionată.
Comuna Bătrâna, cu o structură administrativă compusă dintr-un primar, un secretar general, trei funcționari și nouă consilieri locali, se dovedește a fi un paradox. Cu un consilier local la fiecare 9,6 locuitori, întrebarea care se ridică este: „Pe cine să dăm afară?” Primarul, confruntat cu această provocare, recunoaște că nu are opțiuni viabile pentru a reduce personalul, având în vedere că fiecare membru al echipei îndeplinește funcții esențiale pentru buna funcționare a comunității.
Un Sistem Administrativ Sub Presiune
Într-o discuție deschisă, Pascotesc subliniază faptul că, deși numărul locuitorilor este mic, funcțiile administrative sunt indispensabile. „Primarul trebuie să fie, că aşa e actuala administraţie locală. Secretarul general trebuie să rămână. Cineva pe registrul agricol trebuie să fie, iar la taxe şi impozite trebuie să rămână,” afirmă edilul, evidențiind că nu există loc de tăieri în structura actuală. Chiar contabilitatea este gestionată de secretar, ceea ce demonstrează o adaptare la nevoile comunității, dar pune și o presiune constantă asupra resurselor umane.
Contradicții între Reformă și Realitate
Pe de altă parte, liderii coaliției promit o reorganizare a administrației publice, având ca scop reducerea cheltuielilor. Totuși, în cazul Bătrânei, realitatea este că primăria nu poate efectua concedieri fără a afecta grav funcționarea serviciilor esențiale. Această situație scoate în evidență o disonanță între deciziile luate la București și nevoile concrete ale comunităților mici, care se confruntă cu provocări unice.
În concluzie, reforma lui Bolojan, deși bine intenționată, riscă să se transforme într-o poveste de succes doar pe hârtie, în timp ce în teren, administrațiile locale, precum cea din Bătrâna, se luptă să supraviețuiască. Această situație subliniază necesitatea unei abordări mai nuanțate și adaptate la specificul fiecărei comunități, pentru a asigura nu doar eficiența, ci și sustenabilitatea administrației publice în România.
