„`html
PATRIOTISMUL DE VITRINĂ ȘI O ȚARĂ OBOSITĂ DE LOZINCI
În fiecare an, pe 1 Decembrie, România își sărbătorește Ziua Națională, dar pentru mulți, această zi a devenit o simplă ocazie de a se bucura de o zi liberă, fără a simți cu adevărat fiorul patriotic. Parada militară, cu blindatele și fanfarele sale, a devenit un ritual al statului, în care cetățenii sunt reduși la rolul de spectatori pasivi. Această transformare a patriotismului românesc, de la un sentiment profund la un simplu spectacol, reflectă o societate obosită de lozinci și promisiuni neîmplinite.
O ISTORIE COMPLEXĂ A PATRIOTISMULUI ROMÂNESC
Patriotismul românesc nu a dispărut, dar a suferit modificări semnificative de-a lungul timpului. Sociologul Mihai Rusu subliniază că, pentru a înțelege această evoluție, trebuie să ne întoarcem în secolul al XIX-lea, când s-a construit proiectul politic al statului național. La acea vreme, identitatea națională era definită prin sânge și neam, iar ortodoxia adăuga un strat de spiritualitate. Regimul comunist a remodelat această viziune, trecând de la un naționalism etnic la unul internaționalist, iar apoi la un naționalism etno-naționalist, în special în anii ’80, sub conducerea lui Nicolae Ceaușescu.
DE LA ETNO-NAȚIONALISM LA PATRIOTISM CIVIC
După 1990, etno-naționalismul nu a dispărut, ci a supraviețuit și a evoluat. Rusu afirmă că, în anii ’90, a avut loc o tranziție de la o identitate națională strict etnică la un model de patriotism bazat pe valori civice. Totuși, această schimbare nu a fost uniformă, iar mulți români continuă să se raporteze la identitatea națională prin prisma vechilor concepte de sânge și pământ.
1 DECEMBRIE: UN RITUAL AL STATULUI
Ziua Națională a devenit, în mare parte, un ritual al statului, în care cetățenii nu se simt implicați. Rusu explică faptul că modul în care este sărbătorită această zi, cu parade militare și ceremonii oficiale, face ca românii să se simtă mai degrabă spectatori decât participanți activi. Această supramilitarizare a identității naționale transformă sărbătoarea într-un spectacol destinat televiziunii, în loc să creeze un sentiment de apartenență și mândrie națională.
PATRIOTISMUL CA CONSTRUCT SOCIAL
Gelu Duminică, sociolog și activist, subliniază că patriotismul este un construct social, nu o trăsătură înnăscută. El afirmă că românii au dreptul să fie supărați pe stat și pe România, fără a fi considerați trădători. Această libertate de exprimare este o realizare a democrației, dar nu trebuie confundată cu lipsa de iubire față de țară. Duminică compară relația cu România cu un cuplu, în care tensiunile sociale actuale afectează modul în care românii își manifestă iubirea față de țară.
O ZI LIBERĂ, NU O SĂRBĂTOARE NAȚIONALĂ
Pentru mulți români, 1 Decembrie a devenit o zi liberă, în care se adună cu prietenii și petrec, fără a simți cu adevărat semnificația zilei. Duminică explică faptul că acest comportament a fost învățat, iar societatea nu a reușit să schimbe acest scenariu. În plus, analfabetismul funcțional din România face ca mulți să nu fie capabili să înțeleagă și să aprecieze identitatea națională.
NAȚIONALISMUL ÎN VREMURI DE CRIZĂ
Naționalismul revine adesea în perioade de criză, devenind un instrument politic pentru a calma nemulțumirile populației. Baghiu subliniază că, în astfel de momente, naționalismul devine o formă de terapie colectivă, dar și un mecanism de manipulare. În 2025, dezbaterea pro/anti-europenism reflectă o diviziune profundă în societate, iar naționalismul reacționar se leagă de tendințele globale.
PATRIOTISMUL IEFTIN VERSUS PATRIOTISMUL SCUMP
Baghiu face distincția între patriotismul de paradă, care este ieftin și superficial, și patriotismul real, care necesită investiții în educație, cultură și infrastructură. El subliniază că patriotismul autentic implică acțiuni concrete pentru a îmbunătăți viața cetățenilor, nu doar discursuri și parade.
CONSTRUIREA UNEI IDENTITĂȚI NAȚIONALE UNITARE
Identitatea națională trebuie să fie un construct inclusiv, care să reflecte diversitatea societății românești. Duminică afirmă că pentru a simți mândrie de a fi român, cetățenii trebuie să fie tratați cu respect și demnitate. Aceasta implică o schimbare de paradigmă în modul în care este percepută și celebrată identitatea națională, trecând de la festivismul militar la un patriotism reflexiv, care să încurajeze dezbateri și reflecții asupra realizărilor și neîmplinirilor statului român.
CONCLUZIE
În concluzie, 1 Decembrie ar trebui să fie o zi în care românii să se simtă parte dintr-o comunitate unită, nu doar spectatori ai unui spectacol militar. Este esențial ca patriotismul să fie reconceptualizat, astfel încât să reflecte valorile și nevoile cetățenilor, promovând o identitate națională care să fie cu adevărat a tuturor.
„`
