Mormântul lui Mircea cel Bătrân de la Mânăstirea Cozia, redeschis
Mormântul lui Mircea cel Bătrân, situat la Mânăstirea Cozia, a fost redeschis recent, marcând o etapă importantă după aproape un secol de la prima cercetare efectuată. Această acțiune a fost realizată de arheologii vâlceni, care au confirmat că sarcofagul în care se află veneratul voievod este cel original. Scopul acestei investigații este acela de a clarifica unele suspiciuni legate de o posibilă mutare a sarcofagului în perioada interbelică, conform relatărilor agenției de știri Agerpres.
La aceste cercetări participă specialiști de la Muzeul Judeţean „Aurelian Sacerdoţeanu” Vâlcea, Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, precum și experți în antropologie de la Centrul „Olga Necrasov” al Academiei Române. Proiectul are două obiective principale: descărcarea de sarcină arheologică a monumentelor din ansamblul monahal, necesară pentru restaurarea ce urmează, și verificarea sarcofagului, apreciat ca fiind unic în România datorită formei sale, care include o nișă cefalică, un element caracteristic mormintelor din Europa Apuseană din secolele V–XV.
Ion Tuţulescu, un arheolog implicat în acest proiect, a declarat: „Există în arhiva Institutului Naţional al Patrimoniului câteva cereri din 1930 pentru mutarea sarcofagului de la Mânăstirea Cozia la Muzeul Naţional de Istorie. Am urmărit să verificăm dacă a fost mutat. Dar nu, nu a fost mutat. Este cel original și se află într-o stare bună de conservare.” Sarcofagul, realizat din piatră, se remarcă prin caracteristici care îl fac unic în țară, având o nișă cefalică specifică mormintelor din perioada menționată.
Mormântul lui Mircea cel Bătrân a fost cercetat pentru prima dată în perioada interbelică, în cadrul unui proiect de restaurare inițiat în 1927. Alături de sarcofagul voievodului, se află și mormântul mamei domnitorului Mihai Viteazul, călugărița Teofana. În 1938, osemintele domnitorului și ale Teofanei au fost depuse în cutii de marmură de Rusciuk și așezate în acest sarcofag, care a fost ridicat și amplasat pe un strat de umplutură, având o placă betonată și o piatră de mormânt sculptată.
Mircea cel Bătrân a decedat la 31 ianuarie 1418 și a fost înmormântat, conform dorinței sale, la Cozia, pe 4 februarie. De-a lungul secolelor, mormântul a fost victimele mai multor profanări. Primele informații documentate despre profanarea mormântului datează din 1821, când trupele eteriste au jefuit mănăstirea. O altă profanare a avut loc în timpul ocupației germane, în intervalul 1916-1918, iar în martie 1919, superiorul mânăstirii a raportat Ministerului Culturii despre starea degradată a monumentului, distrus de trupele inamice.
În 1936, piatra comemorativă de pe mormântul lui Mircea cel Bătrân a fost refăcută, iar în 1938 a fost înlocuită cu actuala piatră funerară, care a fost adusă din Bulgaria. Tuțulescu este încrezător că noile cercetări vor completa informațiile despre întreg ansamblul monahal, care este considerat unul dintre cele celebre și valoroase din patrimoniul românesc.
Mănăstirea Cozia, situată pe Valea Oltului, este recunoscută ca cea mai importantă ctitorie a lui Mircea cel Bătrân, deși o parte din surse îl indică pe tatăl său, Radu I, ca fondator. Lăcașul a fost sfințit pe 18 mai 1388 de Sfântul Nicodim de la Tismana, reformator al vieții monahale din Oltenia. Primul egumen al Coziei a fost Ieromonahul Chir Gavriil, un cunoscut ucenic al acestuia.
Ansamblul monahal, catalogat ca monument istoric de importanță națională, include biserica mare „Sfânta Treime”, construită în 1388, paraclisele ridicate în 1583 și 1710, trapeza din 1853 și clădirile incintei, datând din secolele XIV, XVI și XVIII. Recent, mănăstirea a obținut o finanțare europeană nerambursabilă prin Programul Regional Sud-Vest Oltenia 2021–2027, cu scopul de a consolida, restaura și valorifica monumentele, având ca obiectiv creșterea numărului de vizitatori cu cel puțin 10%.
