Satul din România unde trebuie să parcurgi 5 kilometri pentru un pahar de apă
În județul Constanța, localitatea Cuiugiuc se confruntă cu dificultăți extrem de mari, iar accesul la apă potabilă a devenit o adevărată provocare. Într-o lume în care digitalizarea și dezvoltările urbane se află pe buzele tuturor, acest sat rămâne captiv într-o realitate tristă, lipsit de apă curentă și de infrastructura necesară pentru un trai decent.
Dilema zilnică a locuitorilor
Aproximativ 70 de localnici sunt nevoiți să parcurgă cinci kilometri pentru a ajunge la cea mai apropiată fântână, de unde își aduc apă. Aici, la fântână, viața de zi cu zi devine o luptă și un test constant al voinței. „Stăm în satul Cuiugiuc și mâncăm din altă parte. Mergem, facem cumpărături de la Lipnița și luăm apă de la Carvăn”, povestește o localnică, evidențiind rutina epuizantă și dificultățile cu care se confruntă.
Perspectivele îngrijorătoare ale comunității
Emighiul Asan, cea mai în vârstă localnică, având 87 de ani, își exprimă neliniștea privind situația comunității: „Degeaba bagă pompa acum, că nu are cum să treacă. Nu mai sunt case aici”. Această afirmație subliniază abandonul infrastructurii din zonă și urgența cu care sunt necesare soluții viabile.
Întârzierile în dezvoltare și promisiunile autorităților
Deși autoritățile locale sunt conștiente de problemele cu care se confruntă locuitorii din Cuiugiuc, progresul în ceea ce privește dezvoltarea infrastructurii rămâne lent, fiind marcat de doar promisiuni. Primarul comunei Lipnița, Nicolae Florin Dinu, a declarat: „Oamenii din Cuiugiuc vin de aici să ia apă de băut. Avem acum o promisiune de la Consiliul Județean, împreună cu RAJA, să facă extindere de rețea până aici, din Carvăn.” Totuși, aceste promisiuni nu s-au concretizat rapid, și localnicii continuă să aștepte cu speranța că anul actual le va aduce în sfârșit apă curentă.
Un apel la acțiune
La o distanță considerabilă de progresul digitalizării și inovării în alte regiuni, satul Cuiugiuc servește drept un exemplu nefericit al nevoilor fundamentale, cum ar fi accesul la apă, care rămân neacoperite. Această situație dramatică evidențiază necesitatea urgentă a investițiilor în infrastructura rurală, astfel încât locuitorii acestei comunități să aibă parte de o viață demnă și de acces la resurse esențiale.
